Când m-ai chemat...
Când mai chemat la Tine
Isuse scump, Isuse drag!
Eu umblam pe căi străine,
Şi-aveam inima-n suspine,
Şi m-aflam ca un pribeag.
Mi Te-ai făcut, descoperit
În dragostea atât de mare,
Faţă de lumea, ce-ai iubit
Şi pentru care-ai pătimit,
În Jertfa sfântă salvatoare!
Când la Golgota, pe cruce
Stătea-n balanţă veşnicia,
Garant erai, de a conduce
În susurul cel bând şi dulce
În moartea cruntă, bătălia.
Şi-ai biruit puterea morţii
Când viu ai fost a treia zi,
Să dai viaţă-n ciuda sorţii
Prin învârtirea-n har a roţii
Celor ce-aici, Te vor iubi.
Şi tuturor, ce Te-or urma
În lupta aspră pe pământ,
Nimic nu va putea curma
Voinţa sfântă de-aţi urma,
Dorinţa dorului ne-nfrânt.
Chemarea Ta cu stăruinţă
De veacuri răsună mereu,
Căci în Tine, prin credinţă
La bază având făgăduinţă
Suntem fii de Dumnezeu!
Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2008